Destinul mi-a schimbat viata si tot destinul m-a facut mai puternica

Destinul mi-a schimbat viata si tot destinul m-a facut fericita

Viata mi-a fost schimbata de destin inca de mica, eram in fasa. M-am nascut ca orice alt copil normal dar pe parcurs sa dovedit ca copilaria mea nu a fost a unui copil normal. La varsta de 1 an si jumatate  am avut prima lupta cu viata.

Casa ne-a luat foc, eu mica fiind eram in patut, mama plecase la piata sa cumpere mancare si ne-a inchis in casa pe mine si cei doi frati ai mei mai mari. Nu era prima oara cand ne inchidea in casa ca sa plece la piata, era greu cu 3 copii sa pleci pentru cumparaturi, eu o inteleg.

Dumnezeu schimba destinul !!!

Mama nu lipsea mult atunci cand pleca la piata ( stia, vorba aceea… ca are copii mici acasa ) insa s-a intamplat nenorocirea de la un scurt circuit, instalatia veche. Casa a luat foc in intregime, vecinii ne-au salvat, au spart usa.

Norocul meu a fost ca aveam patut de fier, intre timp ajunge si mama acasa. Vede cei doi frati ai mei scosi afara insa ea striga disperata ,,Mai am un copil in patut in casa„. (Vecinii au crezut ca eu eram cu mama).

Acel vecin care a intrat in foc sa ma salveze nu pot uita numele lui IORDACHE, omul acesta ma salvat. Ma scos afara invelita intr-o patura uda, dar el saracu s-a ars grav la picior. Totul sa intamplat in 87, iar domnul Iordache mai are si acum o deficienta de mers din cauza piciorului.

Am scapat cu viata pe jumatate…

Am scapat cu viata, fizic nu aveam nici-o zgarietura insa de la fumul dens al focului am facut o intoxicatie ( TBC ganglionar).
Acest urat accident ma tinut captiva in spital 3 ani si jumatate ( SANATORIU din Mangalia).

La spital am trecut prin multe operatii  in acelas loc la nivelul gatului, nu se vindeca rana. Am inteles ca am fost victima a mai multor experimente, find pe vremea aceea, foarte multi doctori practicanti.

Mama saraca venea tot timpul la mine la spital si ma gasea mereu in pat, chiar si legata de maini. Evident ca a cerut socoteala doctorilor de ce m-au legat. Raspunsul lor a fost ca umblu la operatia de la gat ma scarpin si deschid mereu rana, mama a inteles .

Aveam 3 ani si eu nu mergeam pe picioare

Da, aveam 3 ani si eu nu mergeam, deoarece aveam picioarele inclestate.
Mama s-a dus peste doctori si a inceput sa ii intrebe ce se intampla cu picioarele mele. Dupa mai multe investigatii medicale, tratamente, la 4 ani am inceput sa merg pe picioare.

 In sfarsit plec acasa !!!

A venit si ziua externarii  din spital, a venit mama m-a luat acasa. M-am bucurat ca plecam acasa insa acasa avea sa se intample cel mai urat cosmar al meu.

Ajunsa acasa, era firesc sa ies afara sa ma joc cu copii dar supriza, copii ma marginalizau si radeau ca am gaura in gat. Ma duceam la mama si ii ziceam ,, mama copii rad de mine ca am gaura in gat„.

Mama saraca  ma incuraja, cate-o data imi acopera gatul, incerca sa mascheze semnul meu de la gat care arata ca o gaura. Dar in zadar acest semn de la gat mi-a facut probleme si la scoala.

Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu acest semn, cu aceasta durere, dar am depasit momentul datorita lui Dumnezeu care mi-a schimbat destinul.

TBC ganglionar
Asa arata la 32 de ani.

Acest accident care mi-a provocat aceasta boala, TBC ganglionar, mi-a ingreunat viata, deoarece am stat mult timp in spital, zi de zi 3 ani si jumatate. Iar dupa ce am iesit din spital trebuia sa merg periodic din 6 in 6 luni la control. Am fost monitorizata de doctori din cauza acestei boli pana la varsta de 12 ani .

Acum la 32 de ani nu mai am nimic sunt bine insa trebuie sa am mare grija la gat deoarece racesc foarte repede. Daca nu am gatul acoperit in sezonul rece, fac infectie des in gat, daca beau rece sau mananc inghetata, la fel am probleme cu gatul.

Practic eu toata vara imi permit sa mananc doua, trei inghetate  si acelea cu simt de raspundere. Apa rece sau ceva rece de la frigider nu exista pentru mine, am baut odata, am vrut sa fortez nota cum se zice.

Nu credeam ca o sa patesc ceva insa durerile de gat si infectia puternica la amigdalite ma bagat din nou in spital. Si de atunci am zis ca voi respecta cu sfintenie restrictiile medicului.

Destinul m-a facut mai puternica

Acum cand ma uit in oglinda la semn imi aduc aminte de tot ce sa intamplat si realizez ca Dumnezeu mi-a schimbat destinul. Puteam sa mor, dar Dumnezeu a ales ca eu sa traiesc.

Cum este proverbul ,,Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista” adica traiesc, dar sunt atenta cum ma ingrijesc. Uite ca ani au trecut, dar si eu prin problema asta cu gatul, care sa rezolvat pe parcurs.

         Sunt plina de recunostinta ca astazi traiesc, ma pot bucura de viata. Sunt bine sanatoasa  si am putut sa va impartasesc cum mi-a schimbat Destinul viata.!!!

Lasă un răspuns