Cum am ajuns sa lucrez de la birou in constructii

Cum am ajuns sa lucrez de la birou in constructii
Asa cum am zis in articolul ,,Cum am luat decizia de a ma muta la tara avand o cariera de succes in UK”, in acest articol va voi explica ,,Cum am ajuns sa lucrez de la birou in constructii”.
Am ajuns sa lucrez in constructii din clipa cand am luat hotararea sa renovez. Doar eu si sotul meu fara angajati, casa pe care am cumparat-o in Delta Dunarii.

Aveam unghii mari frumoase o piele fina, eram foarte firava nu puteam sa car 5 litri de apa, va jur, pe o distanta de 20m. Practic eram un om sensibil si strain de tot ce inseamna munca in constructii si munca de la tara. Dar cu toate astea eu imi doream sa experimentez acest lucru mi s-a parut cea mai mare experienta si provocare din viata mea.

Un ,,Rac” poate fi capabil de orice,  vointa de fier il recomanda.

Imi amintesc cu zambetul pe buze si acum prima zi cand a trebuit sa ne strangem toate lucrurile de la apartament din Braila sa le caram. Sotul meu nu era de acord ca eu sa car, sa muncesc deoarece ma stia firava dar nu a avut cu cine sa se inteleaga.  A trebuit sa accepte pentru ca eu vroiam sa ies din starea de firava, molatica.

Noi la bloc stateam la etajul 2 si aveam multe cutii de coborat 2 etaje si incarcat in masina: frigider, pat, sifonier mare etc. O masina mare plina, ce sa putut demonta  am demontat pentru a incapea mai multe in masina.

Ne-am trezit de la ora 4 dimineata am baut cafeaua cam 30 minute si ne-am apucat sa coboram cutiile jos la parter. Care cum putea le urca si in masina in masura dimensiunilor potrivite, ca sa incapa cat mai fix si cat mai multe, deoarece in ziua aceea noi trebuia sa plecam in Delta.

  In sfarsit eram gata de drum spre noua noastra casa.

Ajunsi in Delta in jur de ora 15:00, am luat iar la mana toate cutiile si toate bagajele, dale jos din masina deoarece masina nu ne apartinea, inchiriasem un sofer pentru cursa aceasta.

Am platit soferul care a plecat, iar noi am ramas cu toate bagajele in curte. Bineinteles ca nu puteam sa le las peste noapte afara deoarece sunt multe vietuitoare: serpi, broaste, soareci, gandaci ce vrei si ce nu vrei. Iar eu am frica de ele si nu doream sa caut intr-o cutie si sa iasa soarecele, broasca sau mai stiu eu ce, plus ca daca ploua imi strica bagajul.

Organizarea  rezolva jumatate din treaba



Inainte de a aduce bagajele la noua casa, noi cu o saptamana inainte  venisem si pregatisem terenul.  Ne-am cazat la o pensiune deoarece era inca frig afara nu puteai dormi in cort fiind luna lui aprilie.

Casa avea 2 camere mai bunicele pentru noi si in celelalte 2 pentru bagaje.

Inainte – Magazie

Mutarea in casa

Deci terenul era pregatit si acum muta din nou bagajele in casa :)))) dar de n-am carat la bagajele alea cat nu am carat in toata viata mea :))) A doua zi ne-am odihnit putin plimbandu-ne prin imprejurimi facusem o febra musculara, mamaaaaa… toate oasele ma dureau.

Dupa un timp mi-am revenit si am inceput sa lucram la casa noastra. Noi ne facusem listele din timp cu tot ce ne trebuie: materiale de constructii si tot ce aveam noi nevoie pentru a o renova .

Inainte – Masuri si decizii

La munca si lopata

Si am inceput sa pun osul la treaba sa car nisip, pietris, apa, ciment cu roaba sa le pun in betoniera sa turnam in camere ca avea pamant pe jos.
Sa-l ajut practic ca un ucenic pe sotul meu, nu mai zic ca m-am ocupat si de gradina. Am plantat, sapat, adunat roadele munci mele (voi scrie si un articol despre prima gradina).

In lucru…

Satisfactii si bucurie

Odata cu trecerea timpului incepea sa se vada rezultate spectaculoase si acest lucru m-a ambitionat si mai tare. Am invatat sa lucrez cu rigipsul si imi place foarte mult sa trasez sa iau masuri, sa vopsesc, zugravesc.

Da toate acestea sunt noi pentru mine si ma bucur ca am avut si am ocazia sa practic si sa inteleg meseria de constructor. Iar pentru acest lucru am mai mult respect pentru cei ce lucreaza in domeniul constructiilor !

Finalul este acesta.

4 comentarii la „Cum am ajuns sa lucrez de la birou in constructii”

  1. Cred că-mi doresc foarte mult să te întâlnesc. Din tot atâtea motive, pe care le-ai descris în articolele din blogul tău.

Lasă un răspuns